Compuneri

Arta este o expresie fundamentală a creativității umane, reflectând trăirile, valorile și experiențele unei societăți într-o anumită perioadă de timp. În această compunere, voi explora evoluția artei de-a lungul istoriei și impactul său asupra culturii și societății.

De-a lungul mileniilor, arta a evoluat împreună cu umanitatea, adaptându-se schimbărilor sociale, politice și tehnologice. De la picturile rupestre din peșteri și sculpturile antice până la mișcările artistice contemporane, arta a fost întotdeauna un reflector al aspirațiilor și frământărilor umane.

În diferite epoci și culturi, arta a avut multiple forme și funcții, de la exprimarea credințelor religioase și celebrarea liderilor politici până la explorarea identității individuale și critica socială. În plus, avansul tehnologic a deschis noi posibilități artistice, de la inventarea picturii în ulei și a fotografiei până la arta digitală și realitatea virtuală.

Astăzi, arta continuă să fie o sursă de inspirație și dezbateri în societatea noastră globalizată. Artiștii contemporani explorează diverse teme și tehnici, de la arta abstractă și conceptuală până la arta stradală și multimedia.

În concluzie, evoluția artei în timp reflectă schimbările și continuitatea umanității. Prin intermediul artei, ne conectăm cu trecutul nostru

În era digitală, rețelele de socializare au devenit o parte integrantă a vieții noastre cotidiene, influențând modul în care comunicăm și interacționăm unii cu alții. În această compunere, voi analiza impactul rețelelor de socializare asupra relațiilor interpersonale și asupra societății în ansamblu.

Rețelele de socializare au adus cu sine numeroase beneficii, facilitând comunicarea rapidă și accesul la informații. Cu toate acestea, ele au și provocat schimbări semnificative în dinamica relațiilor interpersonale. Mulți oameni petrec ore în șir pe platforme precum Facebook, Twitter sau Instagram, reducând timpul petrecut în interacțiuni față în față.

Astfel, unele relații au devenit mai superficiale sau impersonale, pe măsură ce oamenii își investesc energia în interacțiunile online în detrimentul celor offline. Mai mult, presiunea de a fi mereu conectat și de a arăta o imagine idealizată pe rețelele de socializare poate crea stres și anxietate, afectând negativ starea de bine mentală a indivizilor.

În ciuda acestor provocări, rețelele de socializare pot juca și un rol pozitiv în întărirea legăturilor sociale și în extinderea rețelei de relații. Ele facilitează conectarea cu persoane din întreaga lume și pot fi folosite pentru a sprijini mișcările sociale și activitățile comunitare.

În concluzie, impactul rețelelor de socializare asupra relațiilor interpersonale este complex și multifacetat. Este important să găsim un echilibru între utilizarea acestor platforme și investirea timpului și atenției în relațiile noastre offline.

Educația este un pilon fundamental al societății moderne, reprezentând un factor esențial în formarea și dezvoltarea individului. În această compunere, voi explora importanța educației în societate și impactul său asupra indivizilor și comunităților.

Societatea noastră se bazează pe cunoaștere și înțelegere, iar educația joacă un rol central în asigurarea transmiterii și îmbogățirii acestei cunoașteri de la o generație la alta. Prin intermediul educației, indivizii dobândesc nu doar cunoștințe academice, ci și abilități practice și aptitudini sociale care îi pregătesc pentru succes în viață.

În plus, educația promovează egalitatea de șanse și acces la oportunități pentru toți membrii societății. Prin furnizarea unei educații de calitate tuturor, indiferent de originea socială sau statutul economic, societatea poate contracara inegalitățile și poate promova mobilitatea socială.

Totodată, educația este crucială pentru dezvoltarea economică și progresul tehnologic. Prin investiții în educație, guvernele pot stimula inovația și pot crea forța de muncă calificată necesară pentru a răspunde cerințelor pieței.

În concluzie, importanța educației în societate este incontestabilă. Educația nu doar îmbogățește viețile indivizilor, ci și construiește temelia unei societăți progresiste și incluzive.

Prietena mea este o persoană veritabil pasionată de shopping. Îi place să petreacă ore întregi căutând haine, pantofi și accesorii noi și interesante. Când se duce la cumpărături, este atentă la fiecare detaliu și își dorește să găsească cele mai bune oferte și cele mai frumoase produse.

Este o persoană creativă și își place să experimenteze cu diferite stiluri și tendințe. Îi place să se îmbrace în haine care să o facă să se simtă bine și să iasă în evidență, dar totodată știe când să fie subtilă și când să ia în considerare sfaturile prietenilor sau ale stilistilor.

De asemenea, este o persoană atentă la detalii și își dorește să aibă întotdeauna cele mai bune produse de calitate. Îi place să investească în haine și accesorii de calitate care să îi dureze mult timp, în loc să opteze pentru produse ieftine care se deteriorează rapid.

Pe lângă toate acestea, prietena mea este și o persoană foarte generoasă. Îi place să facă cumpărături pentru prieteni și familie și se bucură enorm atunci când le poate face o surpriză plăcută prin intermediul unui cadou.

În concluzie, prietena mea pasionată de shopping este o persoană creativă, atentă la detalii și generoasă, care își place să experimenteze cu diferite stiluri și tendințe în moda și să investească în produse de calitate.

Primavara este anotimpul renasterii . Dupa o iarna lunga si rece, natura se trezeste la viata, iar peisajul se schimba dramatic. In aer plutește un parfum proaspat de flori, iar copacii încep sa înfrunte noi frunze verzi.

Un peisaj fantastic de primavara poate fi vazut in parcurile pline de flori, care sunt acoperite cu un covor viu de narcise, lalele, crini si alte flori de primavara. Copacii încep sa înfrunte frunze proaspete verzi, iar iarba începe sa creasca, acoperind pamantul cu un covor de verdeata.

In aer plutesc pasari care ciripesc vesele, împlinesc aerul cu cântecul lor. Insectele încep sa zboare din nou, iar copacii încep sa înfrunte florile lor frumoase.

Pentru oameni, primavara este un anotimp minunat de a iesi afara si de a se bucura de frumusetea naturii. Pot fi facute plimbari lungi prin parcuri, pot fi admirate florile si pasarile, iar aerul proaspat poate fi inhalat adânc.

Un peisaj fantastic de primavara este o sursa de inspiratie si de bucurie pentru oricine, indiferent de varsta. Este o priveliste minunata care ne poate încărca cu energie pozitiva si ne poate face sa ne simtim vii si plini de viata.

Mereu mi-am dorit sa merg in Delta Dunarii. M-a atras natura, nu stiu de ce, orasul ma face sa ma simt inghesuit, amortit si mereu obosit.

Prima oara cand am ajuns in Delta a fost impreuna cu parintii mei. La momentul respectiv nu am vrut sa merg cu ei. As fi preferat sa stau cu prietenii mei si sa joc pe calculator, dar au insistat si am mers.

Mi-a placut foarte mult aerul de acolo. Mirosea foarte bine, da, aerul nu miroase, dar probabil asta era ce-mi placea. Nu gaze de la masini, nu praf. Era mai racoare, nu era asfalt mult in zona in care stateam.

Am ajuns seara, tarziu, nu m-am plimbat mult, doar pe langa locul unde am fost cazati. A doua zi dimineata, tata a vorbit cu cineva si am mers cu barca in Delta. Peisajul a fost superb, razele soarelui atingeau Delta in orizont si apa stralucea. Multe animale, pasari, pesti care sareau jucausi in apa. Barca nu mergea foarte repede, dar avea motor si era racoritor sa te plimbi cu ea. Am mancat niste fructe de apa, erau protejate de spini dar daca indepartai coaja dadeai de un miez dulce. Localnicul care ne-a plimbat cu barca a aporit pentru a manca aceste plante.

Tata a vrut sa mearga la pescuit, eu l-am insotit. Am stat toata dupa-amiaza la prins de peste. Nu am avut mult succes, dar oricum, fiecare peste pe care-l prindeam il aruncam inapoi in apa. Nu aveam timp de gatit si pensiunea avea mancare foarte buna.

Ne-am plimbat foarte mult in aceasta calatorie dar m-am relaxat, m-am bucurat sa ies din oras si sa fiu in mijlocul naturii.

Despre viata as putea spune multe deoarece exista mii de modalitati pentru a o descrie. Viata este o comedie ciudata care amesteca impreuna si dureri si bucurii, punand zambet langa lacrimi si lacrimi langa zambet. Viata ne este data ca o bucata de plastilina. Important este sa stim cum sa o modelam.

Viata nu trebuie traita cu ochii inchisi. Traim atat de putin, incat nu avem timp sa o luam de la capat sau sa ne indreptam greselile. Traiesc ca si cum as muri maine, dar fiecare zi pare prea scurta pentru toate ideile pe care le concep, pentru toate plimbarile pe care vreau sa le fac, pentru toate cartile pe care vreau sa le citesc si pentru toti prietenii pe care vreau sa ii vad.
Eu cred ca unii oameni spun ca viata trebuie traita la maxim pentru ca le este teama ca la batranete sa regrete ca nu au profitat destul de tinerete. Eu mai degraba as regreta daca nu am facut nimic cu folos: daca nu am construit o casa, daca nu mi-am intemeiat o familie sau daca nu am ajutat pe cineva.
Cred ca noi trebuie sa traim cu frica de Dumnezeu pentru ca pana la urma, fiecare va raspunde in fata Creatorului despre realizarile din viata sa.

Compunere trimisa de Debi.

Stau scufundata in intuneric privind la cer.Cel mai bun loc de unde puteam observa astrele este stiut numai de mine.Stau pe un camp deschis,intinsa pe iarba si lasand-o sa imi mangaie pielea deja rece.

Simt in mine ceva, ceva ce niciodata nu experimentez inafara padurii,sentimente de nedescris. Linistea padurii ma calma,animalele padurii imi erau surate,cerul imi era mama,iar pamantul imi era tata.Soarele imi era sursa de fericire,luna sursa de tristete si sfatuitoarea mea, iar stelele imi erau sursa de inspiratie pe care nu o aveam.Stelele erau muzele mele,idolele mele.Visez sa ajung printre astre,sa plec din acest loc lacrimos si sa ajung in al vostru frumos. Totul pare atat de minunat, sa fii pe ”scena”,aplaudat.Sa fii admirat de toata lumea care te vede,sa fii inspiratia tuturor poetiilor sau scriitorilor.Inima si mintea mea tanjesc dupa acestea,dar trupul meu nu apartine astrelor.

Ar fi urat ca sa nu vad rasaritul sau apusul.Sa nu imi mai vad Maretul Soare. Pe langa toata admiratia as fi si judecata. Urasc specia noastra de oameni scarnavi, nu realizam ce se intampla in jur. Sunt copila si realizez de pe acum cat de stricata este aceasta omenie.

De aceea imi doresc eu sa fac parte dintre stele, sa nu ma mai despart de ele.Stelele imi incalzzesc sufletul, facandu-ma sa uit de oamenii rai.Stelele sunt stralucitoare, imi lumineaza calea si imi arata cararea. Stelele, atunci cand dispar, ma simt distrusa. As vrea ca viata sa fie la fel de usoara. Stelele sunt frumoase, dar nu as renunta,totusi, la a mea padure.Nu as renunta la ale mele surate, la ai mei parinti.

Acuma stau si plang, gandindu-ma la poveri,sper sa nu ma schimb mai mult decat m-am schimbat deja. Adevarata mea fata este aceasta. O expresie care exprima dorinta,tristete,durere si rareori fericire.

Compunere trimisa de Ciubotaru Giorgiana

Fragmente/ Expresii /Idei –despre toamna

Este toamna. Frunzele copacilor sunt galbene, uscate. Fructele aurii, parfumate si gustoase ajung in camarile bunicilor. Toamna le aseaza pe rafturi plina de bucurie.       Bunicii nostri fac dulceturi din mere, pere si gutui, iar din struguri fac must sau vinuri. Nepoti lor ajuta bunicii la strangerea fructelor. Bunicul ii roaga pe Cornelia si Alexander sa culeaga strugurii si gutuile din livada.        Gutuile cu puf galben ca de pui si cu parfumul lor ametitor colinda prin livada.          Struguri colorati nu mai au rabdare si asteapta sa fie zdrobiti de gospodari.        Merele aurii, rosiatice, verzui sunt adorate de copiii.         Bogatiile toamne trebuie sa fie aprieciate.

a sosit toamana cu multe frunze de diferite culori si forme.pasarelele sunt pe cale sa plece in tarile calde. fara pasarile noastre cuiburile vor ramane pustii.

O zana cu rochie din frunze ruginii a sosit.Este toamna.Vacanta a zburat ca un stol de randunele.

Zilele calde s-au dus iar soarele nu mai incalzeste asa de tare. Pe cer putem observa pasari care vaslesc in inaltimi spre tarile calde printre norii plumburii.

Voua va place toamna?

 

Culorile toamnei au un aspect aparte ,deoarece nu toate frunzele au aceleași culori. Culorile toamnei apar atunci când vara si căldură trec si vine toamna și frigul ei care ajuta frunzele sa își schimbe culoarea si sa cada. Toamna este anotimpul in care zilele devin din ce in ce mai scurte si mai răcoroase,noptime devin din ce in ce mai lungi si mai friguroase. Toamna se mai numește si anotimpul schimbarii , deoarece totul se schimba când vine toamna. Atunci când frunzele își schimba culoarea si cad înseamnă ca a venit toamna. Toamna este un anotimp plin de culori si farmec. Frunzele pot cădea pe zi ce trece , pana la venirea iernii toți copacii rămân fara frunze frumos colorate. Toamna toate culorile sunt închise la culoare.

 

 

Este o zi posomorita de toamna.

Pe strazile noastre niciun om nu indrazneste sa dea piept cu ploaia rece de tomna. Alungati de vremea rea, oamenii stau in casele lor calduroase , privesc pe geamuri vremea rea de afara .   Stropii mici de apa cad si cad din ceruri . Parca ar fi in ceruri un ocean. Pe strada vezi vezi numai biltoace de apa . din unde-n unde mai vezi si cite o masina si cite un om cu o umbrela . Pasarile sunt sgribulite ,oamenii tristi deoare ce nu pot merge la munca.Cel ce poate rezista la apa este arborele chiar daca are frunze aurii .Natura ,viile ,livezile si lanurile sunt cele mai bucuroase de ploaie .

Asa este o zi posomorita pentru mine!

Toamna în pădure

Sunt în pădure cu părinţii mei.Aici totul este minunat.

Am plecat să adun lemne pentru foc. Lângă un copac eu întâlnesc o rândunică care este rănită la aripă. O duc la cort şi acolo o îngrijesc.Îi pun un bandaj la aripă, iar apoi îi dau nişte firimituri de pâine. După aceea mâncăm şi ne culcăm. A doua zi dimineaţa ne îmbrăcăm şi plecăm acasă.Rândunica şi-a revenit şi a plecat la cuibul ei.

A fost foarte frumos în pădure.

Este toamna.Soarele mangaie pamantul.Razele lui sunt din ce in ce mai palide si mai putin calduroase. Iarba se ingalbeneste.Peste coroanele copacilor adie vantul scuturand frunzele multicolore oferind pamantului un covor pufos.Animalele se grabesc sa-si adune provizii pt toamna.Pasarile calatoare pleaca vaslind in inaltimi pe cerul senin,lasand cuiburile si locurile lor pustii.Copiii isi i-au ramas bun de la vacanta si merg la scoala.Pomii fructiferi se scutura din cauza frigului de afara.Fructele aurii gustoase frumos mirositoare ajung in camara.Toamna este un anotimp imbelsugat si plina de culoare.

In racoarea diminetii,padurea parea de arama,poleita de razele timide ale soarelui. Pe pamantul amortit cad miresme stinse si frunze vestejite . Vantul adie usor prin livezi,imprastiind arome dulci si amarui. Se simte parfumul imbietor al fructelor coapte . Copacii si-au pierdut podoaba,iar frunzisul ruginiu este asezat in tot codrul . Fiecare frunza imi sopteste fericire . Linistea se inabusa in sunetul cristalin al raului. In curand nu se va mai auzi nici zumzetul insectelor .

A sosit toamna , cu nouri plingaciosi , frunze ruginii si cu veseli copiii . Toamna asta ne – a adus un belsug bogat din fructe si legume ca toti erau bucurosii sa – le adune . Ploua incet ,domol , agale . Peste sat nu vine o ploaie oarecare ci ca o binecuvintare cereasca . Pasarile stau zgribulite sub stresina calda .Iar stropii cad mascati si blinzi pe pamintul Moldovei . O zii intreaga a tot turnat iar oamenii se tot mitau de atita frumusete si prospetime a Domnului . O! tablou fantastic!!!…

 

O zi comună şi plictisitoare, numai bună pentru a hoinări cu mintea prin trecut şi prezent. Stau în faţa ferestrei şi privesc pe fereastră la pomii rămaşi golaşi şi neajutoraţi. Ştiindu-i astă primăvară verzi, nu pot să nu mă întreb de ce nu-şi pot păstra culoarea frunzei şi tinereţea pură. În loc de răspuns, urechile-mi percep un foşnet de frunze uscate. Gândul completează restul răspunsului: e legea firii. Unii se nasc, trăiesc şi gustă din bucuriile vieţii, iar alţii în loc de bucurie au doar speranţă. Aceştia din urmă îşi fac bagajele şi se îndreaptă spre noi orizonturi, ascunse de ochii lumii.

O rază ruşinoasă de soare, răsărită de după nori, mă aduce cu mintea în prezent. Îmi mângâie faţa blândă şi imediat simt admiraţie faţă de creaţia naturii. Un zâmbet discret îmi încolţeşte în colţul gurii, iar ochii sorb cu plăcere apariţia soarelui. Îmi aduce aminte de dimineţile de vară. Mi-e dor de păsărelele vesele, de rândunicile ce zi de zi ciripeau la geam să le deschid şi să le presar grăunţe pe pervaz.

Încântarea durează puţin, căci soarele obosit de arşiţa verii, se ascunde după un deal pe când măreaţa lună apare, ca de obicei, mândră şi graţioasă. Lăsarea serii aduce cu sine şi un vânt rece. Acesta suflă cu putere şi răscoleşte toate frunzele. Atmosfera este sumbră, am senzaţia că natura se poartă duşmănos, risipind covorul ruginiu în cele patru zări. Prin geamul deschis vântul îşi face loc în cameră. Miroase a frig. Miroase a toamnă.

Ce bine e să fii acasă, într-un loc cald, plin de iubire și siguranţă.

Compunere despre toamna trimisa de Gabriela.