Compuneri

Si atunci simt ca sufletul se naste, parca, pe talazele involburate…Simt ca traiesc..
In aceasta primavara…exuberanta ma ajuta sa ajung departe.Simt cum sclipirea exoterica a simturilor ma conduce mai departe. Ajung intr-o lume pictata cu sensibilitate de imaginatia copilului.O lume in care evanescenta soarelui ne amintea de stropul de durere ce s-a prelins azi-noapte.Soarele care se tara prin cerul cu cateva pene suave, imi biciuia usor obrajii. Frumusetea acelui taram nu erau dealurile sau muntii sau marea care mangaia trupul nisipos al nisipului.Era ca fiecare animal vorbea.Era lumea necuvantatoarelor.Am mers pe o coloana cromatica prin care nici un strop de nostalgie nu intra.Fauna si flora se imbratisau intr-un mod perfect.Nici un pradator…O lume complet a copilului.Florile dansau in nelamurirea tuturor pe o muzica a gandului, ele ne inundau narile cu mirosul feeric al lor.
Dar eu am vazut un stejar care se cauta pe sine in scoicile abisului.Eu am trecut de stejar si am observat ca era granita dintre A fi si A iubi.A fi era lumea copiilor si A iubi era lumea adultilor.Atunci eu am vrut sa ajung din nou in lumea copiilor dar nu puteam deoarece crescusem.Eram nelamurita dar mi-am dat seama ca timpul e de o generozitate misterioasa:Intotdeauna ne da inapoi, ce ne-ar lua prin amintiri.

Compunere trimisa de Popovici Alexandra.