Compuneri

Visul lui Ionut

Este tarziu.Toti ai casei au adormit .
Ionut se vede alergand pe o poteca din padure, alaturi de iepuras.
-Gata ,am ajuns !Iata casut ta!Aici nu va veni mos Andrei.
Lui Ionut,cand l-a auzit vorbind nu I se paru ceva foarte ciudat asa ca il si boteza spunandu-i ”Iepurele Alb”.
Mergand prin padure totul parea mirific,de o tristete nemaintalnita.Copacii sunt tristi ,maroniul inchis find culoarea lor de baza .Soarele palid printre ramurile nemiscate ne va lumina si inca atat.
Dar deodata ploaia incepe sa palmuiasca parca,cu fiecare picatura tulpima copacilor,vantul ridica frunzele ude de la pamant ,iar fulgerele ,tunetele le sperie si mai mult pe putinele vietuitoare.Greierii pe aripi pudrati cu bruma sunt tristi de acum ca vor rabda din nou o iarna intreaga de foame.
Racoarea serii se lasa incet iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamantul mohorat.
Nu uita insa sa observe un lucru ca nu doar pasarile calatoare nu se mai afla n acest peisaj ci nici picior de om care nu sties a aprecieze vraja padurii in plina toamna.Asa ca nci mos Andrei nu va veni sa ne strice calatoria.

Compunere trimisa de Claudia.