Compuneri

O zi aproape a trecut şi-i seară spre asfinţit.
Căutând somnul, soarele se ascunde visător.
Iată! Cercul roşu-i sub orizontul lărgit,
Iar lumea se-nvăluie-n taină uşor.

Haina neagră a nopţii coboară de nicăieri
Ca o umbră străină ce caută în necunoscut.
Totul pare a fi sub semnul unei mirări,
Căci visul şi tăcerea Pământul au îndrăgit.

În liniştea deplină vine şi luna, minune aurită.
Astfel frică-n întuneric nu există, iar negrul e luminos.
Lumina rotundă astrală, strălucind, se lasă cucerită
De lumea de sub veşmântul negru, de-un întuneric frumos.

Se hotărăşte să apară pe măreţul platou ceresc.
Ca o vedetă a nopţii aprinde lumina, zâmbind cu dulce carismă
Încât păsări adormite credeau că aur cosmic privesc
Şi ciripind uimite, liniştea o rupeau, fredonând câte o melismă.

Dar stai! Oare ce zgomot se aude în noapte?
Să fie petrecerea cu greierii şi insectele?
Da, greierii cântă cu fire de iarbă uscate,
Iar deasupra din văzduh, îi veghează stelele.

Ei, concertul ăsta mare nu se termină devreme!
Însă liniştea coboară; se aud doar vorbe uşoare.
Moş Ene vine, călătorind cu timpul, deci nu mai sunt probleme.
Vine ÅŸi somnul ÅŸi totul e …tăcere!

Poezie trimisa de Andreea Cornila.