Compuneri

E o lume oarba,o lume trecatoare,o lume in care se pierde in fiecare zi.Oare nu exista scapare?Ea tresare la fiecare strigare,la fiecare zgomot din jurul ei.Acum lumea a devenit pentru ea o inchisoare din care spera sa scape gasind scara spre Paradis sau ratacind prin intunericul etern.Nu stie care este scopul ei si ce cauta in aceasta lume?Pt ce a fost creata?De ca l-a intalnit pe el  pentru ca mai apoi sa-l piarda?Oare singuratatea este cea mai dureroasa?In fiecare zi se convinge de acest lucru ,de faptul ca l-a pierdut si ca doar o minune il poate readuce in viata ei.
Stie ca minunile exista,ele au loc atunci cand crezi cu adevarat.Ea nu stie unde este si de ce lumea s-a schimbat atat de mult…..Nu-si doreste decat sa-l gaseasca pe el,sa gaseasca acea parte a vietii ei care odata insemna totul iar acum lipseste cu desavarsire.
In fiecare noapte viseaza la un miracol,la focul ce s-ar aprinde din nou n viata ei .
Dumnezeu ii poate darui implinirea,o poate face fericita si constienta de ceea ce este….dar viata uneori este nedreapta si sufri prea mult pana sa ajungi la fericire……insa viata este un dar pe car oamenii il primesc de la Dumnezeu-fiinta suprema,Creatorul-cel ce ne-a creat cu un scop.
Oamenii din jurul ei par lipsiti de viata,pesoane fara iubire,daruire si bunatate….in fiecare zi observa ca viata se schimba….Dumnezeu isi intoarce fata.
Oare oamenii nu mai sunt demni de ajutorul Sau?
Aceasta este singura explicatie..
Din multimea de oameni ea a pierdut ceva…isi doreste sa gasasca implinirea,insa acum se simte singura,uitata si sufera mult.Singuratatea a pus stapanire pe sufletul ei si o poarta pe cai tot mao ascunse,o sace sa si doreasca o alta viata,insa nu este asa usor…..Ea a pierdut ceva insa ceilalti ce au pierdut?…Ceilalti oameni si-au pierdut speranta si traiesc intr-o lume ireala,creata dupa reguli proprii.Au ales sa isi schimbe destinul si au uitate de Dumnezeu.
La inceput a existat multa iubire,omul a fost creat din iubire,dar cu timpul pacatul a patruns in lumea oamenilor si iubirea s-a transformat in ura.
Pe marea corabie a vietii toti sunt muritori,toti se hranesc cu iluzii si sperante.Singurul dusman al omului este timpul,invariatia absoluta a scurgerii sale.
Acum traiesc dar poate maine timpul meu se opreste…nu ma pot opune,ci pot doar accepta.Ma rsemnez cu ideea ca sunt doar un muritor,duc o viata curata aici pt a duce o viata vesnica in Paradis sau pot traii in pacat aici si dincolo voi merge in Iad….imi aleg
Ea este insa o fiinta buna si curata.De e traieste aceste clipe de cosmar?De singuratate si neimplinire?Inlauntrul ei are loc o lupta trista intre ceea ce a fost si ceea ce este.Umbla pe cararile vietii ghidata de lumina,purtand in suflet speranta ca la capatul drumului il va intalni pe el,pe cel pe care l-a asteptata atat…oamenii nu o pot intelege,ei traiesc in pacat,insa ea stie ce vrea.
Toti ne-am nascut din iubire si daceea ea isi doreste sa ramana in iubire atat pe pamant cat si Dincolo.
Viata asta poate fi buna sau rea,cu impliniri si dezamagiri,cu bucurie si tristete….isi doreste sa traca prin toate,insa la final sa fie fericita.
Intunericul noptii aduce visarea,pacatul sau necunoasterea.Ea il poate cauta doar in lumina.Dar oare el unde este?El o cauta sau a uitat-o?Acum si el rataceste pe taramul visarii,o cauta si o striga fara incetare,nu-si pierde speranta si continua sa se roage…si el stie ca minunile exista,doar ca ele intarzie sa apara.Stie ca lumea aceasta e trecatoare,dar implinirea aici ii poate aduce implinirea Dincolo.
Ei cred in acest lucru si in iubira lor…..asa este…………..IUBIREA le- adus implinirea
Atunci cand viata li se parea mai grea,cand isi pierdeau speranta si incercau sa se resemneze,atunci a avut loc minunea regasirii.
Nu vor uita niciodata acel moment.Ei plang si cerul impreuna cu ei,semn ca Dumnezeu le este martor si le binecuvinteaza iubirea. Acum soarele a rasarit din nou pt ei,viata are un alt sens….au crezut si nu au regretat.
Acum imposibilul a devenit posibil si lumea o mare oaza de iubire si implinire…………..

Compunere trimisa de Cristina.