Compuneri

Soarele a urcat deasupra unui deal şi-n a dimineţii lumină candidă
S-a născut un nou miracol desprins din larvă de omidă:
Un fluture firav cu trupul mic ÅŸi suave aripi colorate
În nuanţe din haina soarelui de natură artistic pictate.

Şi-ntinzând aripi de catifea, s-a înălţat uşor spre cer.
Necunoscutul părea infinit, dar vedea că nu e stingher.
Zburând din ce în ce mai tare către cer, pe soare îl întâlnea.
Cu dulce graţie de domnişoară se rotea, se învârtea.

Lumea-i mare şi nu ştie încotro el va zbura.
Un miros veni degrabă, căci spre flori se îndrepta.
Tot zburând purtat de vânt şi de-a florilor chemare
Începea prin aer dansul ca-ntr-o zi de sărbătoare.

Dar ce observă el departe? Ce îl face să tresară?
Tremura, bătându-i inima pentru întâia oară.
Nici el însuşi nu ştia de ce un miros l-a ameţit
De îl căuta acum ca pe un vis de demult.

Printre flori se învârtea, ameţind chiar foarte tare,
Însă nu dorea să plece, ceea ce-i semn de mirare.
Se pierdea de lumea noastră, dar pierdut el se lăsa.
Lui culorile-i plăceau, iar aroma-l fermeca şi o iubea.

Tot aşa şi trece după-amiaza, iară soarele apune.
Ah, poate nu pare, însă stinge-se-va o minune!
Fluturaşul nostru drag intră pe fereastră la fetiţă,
O fetiţă drăgălaşă, blonduţă şi  creaţă.

Ea dormea ÅŸi icoana din perete o veghea
Fluturele mititel s-aruncă lângă candela ce ardea
S-a stins în tăcere, viaţa lui plecând o dată cu ziua ce s-a dus,
Efemeră viaţă, existând de la răsărit la apus.

Iar acum ce a mai rămas din scumpul fluturaş?
Două aripi şi un trup de aur foarte drăgălaş!
În noapte, parcă Fecioara Maria din icoană pentru el plângea,
Iar lumina aurie a candelei peste trupul aurit cădea.

Trimis de  Andreea Cornila .