Compuneri

Amurg…
Din vazduhul cenuşiu, curge un zăbranic de omăt peste pământul îngheţat de frigul mânios.Muscelele se odihnesc sub zăpada fină cernută ca făina.
Din căbănuţa mea de stejar, urmăresc lângă văpaiţa mea copii zburdalnici ce fug de acolo-acolo, bulgărindu-se şi împiedicându-se.Altora mai mici le curg mărgele reci de lacrimi, îngheţate de frig, pe faţa roşioară.
Lângă pădurea cercelată cu promoroacă, copiii se grăbesc să de-a viaţă unui om de zăpadă.Zâmbetul pietricelelor  aşezate delicat pe faţa pufoasă a omului de zăpadă, împreună cu cei doi ochi ca de smarald şi nasul îngheţat al omului de zăpadă, îl ajută pe acesta să se bucure de acest anotimp fabulos-iarna.
Pălăria bunicului, ornamentată frumos cu fragi şi frunzuliţe verzi, este aşezată pe capul omului de zăpadă, aşa de bucuros de dragistea cu care este înconjurat . Şi, desigur, nu s-a uitat să i se pună şi crenguţe bucuroase în loc de mâini, şi nici fularul croşetat cu  mare drag de către bunica.
Copiii, bucuroşi de noul lor prieten, i-au făcut omului de zăpadă un minunat cadou. I-au adus nişte  năsturei delicaşi pe care i-au “cusut” pe hăinuţa pufoasă a prietenului lor.
Dar, bucuria fu întreruptă de către vocea blândă a mamei :
“ Copii, veniţi în casă ! “

Compunere trimisa de Sabina Popescu.