Poezie – In necunoscut
Intru in padurea aproape adormita,
Care cu mirosul de brazi e-nnabusita
Ale caror trunchiuri sunt facute din otel
Si in care se culca si cucul mititel.
Si soarele se dizolva printre stele
Iar acum, Luna se mandreste cu ele
Un sasait de sarpe opreste galagia
Iar cantecul de greier creeaza armonia…
Si un nufar care de-abia-a scapat de apa
Fuge in departare unde soarele-nca crapa
Unde bila de foc se reflecta in mare
Unde razele inca se pierd in departare…
Si vantul bate de parca m-ar indruma
De parca ar vrea sa ma duca undeva
Si ma mai impinge odata cu putere
Si apoi se opreste si aud ce-mi cere :
Anunturi
« Te rog, pleaca din aceasta padure
Noaptea, animalele sunt atat de dure !
Nu te-ar cruta nici de le-ai da o stea
Ele vor urla si te vor manca ! »
Dar cand aud glasul acestui suierat
Eu nu am plecat. Nici nu m-am miscat !
Eu doar am tacut si mi-am continuat drumul
Si totul era negru, mai negru decat fumul
Uneori, ce nebuni sunt, Doamne, visatorii!
Cand vad orice priveliste, in creier, lucratorii
Creeaza o poveste ce o stiu numai ei
Stiu ca si tu poti. Imagineaza-ti ce vrei !
Compunere trimisa de Zorby-Zalau-13 ani.
June 3rd, 2012 at 12:31 am
a cui i poezia,eu cred cai uimitoare 🙂
May 30th, 2013 at 8:29 pm
Dumnezeule ..tu ai facut-o , este uimitoare , are o rima perfecta iar sfarsitul este fabulos daca tu ai scris aceasta poezie si iti place vei ajunge foarte departe bravo tie 🙂