Compuneri

Inchipuitiva un oras, un oras mare si alb, alb de fulgii care cad neicetat. O lume care ne poarta prin aceste valuri uriase si ucigase. Corabia iernii, un vas mare si destul de voluminos care pluteste in nicaeri. Si iata eu venind din oras urc in corabia iernii si el isi incepe drumul, un drum lung si obositor. Urasc drumurile spre calatorii, mai ales drumurile lungi . Urchinduma in corabie si deja pornind la drum sa pornit o vijelie cumplita, care facea ca valurile de zapada sa te inghita in pustietate si lumea sa nu iti mai vada caldura sufletului. Ajungind la destinatie cobor si ma uit in departare , la valurile de zapada care dau din ochi si imi dau o aluzie ca in curind ne vedem.
Suna telefonul si ma scoala. Imi dau seama ca a fost un vis sublim, care ma pune pe ginduri. In discutia telefonica imi spun sa privesc pe geam. Ma scol din patul cald si fin si privesc spre geamul inghetat si cu grafici splendite. Il sterg putin cu mina si privirea mi se opreste pe asfaltul care nu mai este. Este ascuns sub valuri de zapada.

Compunere trimisa de Lena.