Compuneri

Vantul,dezmierdat de soare , se alinta cald ,fumegand de flori prin pomii albi.Bunicul ,asezat pe  o banca,isi stergea ochii cu mana tremuratoare.Ovedenie ii inlacrimase:ochii copilului,rasarind incercanati in sufletul lui ca doua zorele pe un zid naruit.
Era o mare bucurie pentru bunicul meu sa stea pe o banca si sa priveasca la cei din jur,se priveasca baietii cand se jucau cu mingea . Cateodata scapa mingea chear unde statea bietl bunic ,iar el se apleca si le-o arunca inapoi cu toata puterea pe care  mai avea .El era un mos cu barba alba si creata si si-o mangaia tot timpul.Ii placea foarte mult sa le povescteasca copiilor intamplari care s-au petrecut acum mult timp in urma.
Intr-o zi au venit la el verisorii mei mai mici . Cand au intrat pe poarta primu lcuvant a fost:
-Sarut mana,bunicule!spuneau ei in cor.
Buniocul le raspundea foarte bucuros:
-Buna ziua nepoteii mei dragi.Ce ganduri va aduc pe aici?
-Am venit sa va vizitam,dar nu cu mana goala,ci cu un cos mare cu fructe.
Bunicul nu mai stia ce sa spuna,era tare fericit.
-Nu trebuia copiii mei sa va deranjati!
-Nu este asa bunicule,ti le-am adus pentru ca sa fii in forma.
-In forma ziceti?
-Da bunicule.
-Dar eu na mai sunt asa ca si voi tineri ,am imbatranit!
-Pentru noi esti tanar.
-Pentru voi?
-Da ,pentru noi.
-Haideti,nu vreti sa va spun o poveste?
-Ba vrem,vrem.
Asa bunicul a inceput sa le spuna o poveste din trecut si ei stateau neclintiti cu fata la bunic.Dupa o vreme au venit parintii lor si le-au spus:
-Tata,iara-si le spui povesti copiilor?
-Da le spun.
-Bine,v-a contiuna bunicul in alta zi povestea,acum trebuie sa plecam!
-Dar mama,mai vrem sa stam.
-Nu ,haideti!
-Bine.
Copiii l-au imbratisat si au plecat,iar bunicul a ramas din nou singur si isi mangaia barba cea fina.

Compunere trimisa de Giulia.