Compuneri

Razele soarelui se ascundeau incet-incet dupa deal.Pasarelele abia mai ciripeau in padure din apropierea satului ,pe unde curgea un rau repede si tulbere,Argesul.Oamenii se intoarsera acasa dupa munca de peste zi.Un singur drumet trecea acum pe podul de peste rau.Un om inalt,brunet si cu privirile blande mergea incet pentru ca sa se poata bucura de farmecul padurii:era tatal meu.Deodata se auzi un strigat:-Ajutor,ajutor!Tata alergase repede acolo unde se auzeau strigatele.Acolo zaceao fetita care era orfana,saraca,dar foarte harnica si frumoasa.Inalta si zvelta,cu parul balai si ochii albastrii,luminosi si blanzi,era plina de dragoste fata de cei din jur.Asa era Sanziana,dar satenii treceau pe langa ea ,cu nepasare  si dispret.O alungau si-i adresau vorbe de ocara.Fiindca fetita s-a simtit rau si a cazut pe crengi cu spini,tata a luat-o in brate.Trupul Sanzienei era greu si fierbinte.O duse la casuta ei de la marginea padurii.A ramas cu ea s-o ingrijeasca,dar fetitei ii era t
ot mai rau.Suferinta ii istovise trupul si doar blanda alinare ce o gasea in rugaciunile necontenite adresate lui Dumnezeu o mai tineau in viata.La apusul soarelui,sufletul ei s-a ridicat la cer.Tata a ramas trist,fiindca nu a putut sa o salveze.De aceea,unul din visele mele este ca atunci cand voi fi mare sa lupt pentru drepturile copiilor napastuiti de soarta.

Compunere trimisa de Mironescu Lenuta.