Compuneri

Niciodata nu mi-am imaginat ca bunica fusese la randul ei copil.Crezusem mereu ca asa se nascuse batrana cu parul alb,cu obrazul crestat de timp si sortul acela vechi in care mereu gaseam cate ceva.
INTR-O zi ,curios din fire am intrebat-o pe bunica;
Bunico tu ai fost copil vreodata?
Aceasta m-a privit duios si s-a asezat pe prispa casei.Apoi a inceput sa-mi spuna cate sunt si nu mai sunt din copilaria ei
Ascultam fascinat traind si eu odata cu povestirea bunici acele intamplari.Parca ma si vedeam alergand odata cu ea prin livada de meri,parca simteam gustul dulceag al strugurilor proaspat culesi,sau bataia vantului in par atunci cand mergea cu carul cu boi.
Ma jucam cu bunica in gand de parca timpul se oprise in loc pentru amandoi.
-Hei copile,trezeste-te| Am deschis ochii iar bunica m-a intrebat;
Ti-a placut sa te joci cu mine?
O priveam mirat nestiind daca totul fusese vis sau realitate.

Compunere trimisa de Mitroi Florin Alin, clasa a 3-a.