Compuneri

Visele sale se dezmierdau misterios lin spre atentie tinerilor.. Totul se umplea de gustul amarui al iubirii neprimite de catre cei doi ochi de sticle albastra. Nimic nu se mai desprindea din spuesele lor ce alinau lin ecoul, manganind usoara deznadeste a tanarului.. Nimic numai avea sens! Totul se invartea amagitor, ratacind misterele strzilor.. Carile vechi si prafuite din raftul mucegait al conacului enorm al bunicii , se umplea si el de magie.. Amurgul se ramifica in nemarginite zari, raspandind iubirea peste ale lor capete balaie.. Timpul se masura doar in in cele doua ace ruginite, din cadranul micut al ceasului, ce ticaia tare si rar, stricand linistea cimitirului de dupa colt, trezind inspaimantator Moartea.. Nimeni numai stia sa viseze, toti erai simpli, fara imagintia efemera a  unui tanar ratacit in gandurile sale.. Jalnicia cu care privea el lumea. Toti erau pierduti in sinea lor, luptandu`se cu propria lui ura. Sangele ce curgea sadic de pe buzele sale amortite de vantul nealinat de fulgii amarui de nea.. Cu venirea noptii, totul se stinse, doar luna aprinzand faclia sa..

O compunere frumoasa trimisa de Dobre Andreea. Multumim!