Compuneri

Din senin , anul s-a împodobit cu o nouă primăvară . Vremea era destul de plăcută . Soarele ca o minge mare de aur , îndulcea pe cât se putea minunatul peisaj al primaverii . Pe câmpul de un verde armonios , mieluşeii zburdau de colo-colo , mai să te-ameţeasca . Florile îşi ridicau petalele la suprafaţă ce dădeau o pată de culoare minunatului veşmânt al primăverii . O fetiţă pe nume Sofia , de o frumuseţe rar întâlnită , cu ochişori albaştrii , dar nu orice albastru ci unul aprins ca valurile oceanelor şi cu părul blond asemănat spicului de grau , tot căuta să afle tainele primăverii . Dar ea nu avea părinţi , fiind orfană era în grija bunicilor , şi ei amărâţi şi plini de greutăţi . Însă pentru ea nu conta acest lucru , cu toate că , în fiecare seară se ruga la Dumnezeu să îi ocrotească de necazuri şi de alte greutăţi . Adora să cânte şi să îşi picteze bunicii . Avea doar şase anişori şi se gândea la multe lu
cruri care nu erau necesare vârstei sale  . Vroia să îşi scoată bunicii din acest impas dar nu reuÅŸea , chiar se străduia enorm de mult , dar …
Iată că , într-o zii a hotărât să vizioneze peisajele naturii mai de-aproape . Cu ea avea mereu o căţeluşă ,  Crenguţa . O iubea foarte mult luând-o cu ea mereu peste tot .
– BunicuÅ£o , m-am gândit să desluÅŸesc secretul frumuseÅ£ii al acestui anotimp ÅŸi poate că mă poÅ£i ajuta cumva,i se adresează hotărâtă Sofia bunicii sale.
– Draga mea , ÅŸi eu am avut acelaÅŸi vis ca ÅŸi al tau . ÃŽmi doream să o cunosc însuÅŸi pe primavara ÅŸi să mă împrietenesc cu ea , să dansez , să cânt alături de ea însa a fost în zadar . Dar , îţi zic un mic secret , nu se ÅŸtie niciodata ce ascunde aceasta întrebare , poate la capăt există ÅŸi un raspuns. Nu te lăsa bătută , lumea a evoluat ÅŸi sper să găseÅŸti la momentul potrvit acest mic secret , îşi privii nepoÅ£ica în ochi ce asculta vorbele cu tâlc ale bunicii sale.
Fetiţa plecă în spre grădina din spatele casei . Acolo simţea ea că plutea spiritul primăverii .
– Uau , câtă veselie ÅŸi câtă viaţă peste acest tărâm.Totul e eranjat la locul său , ordonată e primăvara ,  nu CrenguÅ£a ?
– Uaf , Uaf , lătră CrenguÅ£a , probabil raspunsul său fiind da .
Căutând să o găsească pe zâna primăvară, o adiere plăcută de vânt se strecoară printre volănaşele rochiţei , făcută chiar de bunica sa . Obosită , se aşează pe o băncuţă lângă o pajişte plină cu flori de un parfum dulce şi plăcut . Nemai stând pe gânduri se hotărăşte să îi facă un bucheţel din flori bunicuţei sale . Ţopăind când la stânga , când la dreapta se impiedică şi brusc cade , spre surprinderea ei o femeie înaltă cu o rochie ca din mătase ornamentată cu multe flori şi gâze multicolore , îi întinde o mână de ajutor fetiţei .
– Cine eÅŸti dumneata ? întreabă mirată Sofia .
– Sunt cea pe care vrei tu să o cunoÅŸti de atâta timp , îi răspunde cu un glas tăcut femeia .
– Primăvara ?
– Da , chiar ea , dă din cap femeia cu chip de zână .
– Nu pot să cred , se miră fetiÅ£a ÅŸi iată că ,o lacrimă răsare pe obrazul său .
– De ce plângi ? Am crezut că te voi face fericită .
– Plâng de fericire că te văd pe dumneata , însă îmi aduci aminte de mama mea care a murit , din păcate .
– Scumpo , eu sunt mama ta , am venit să îţi transmit un mesaj : Să nu uiÅ£i niciodată că te iubesc ÅŸi că te voi iubi mereu , chiar dacă nu mă aflu langă tine . ÃŽÅ£i voi fii alături mereu la greu ÅŸi la bine . Te iubesc ÅŸi ai grijă de bunicii tăi , iar zâna dispare printre un roi de buburuze .
– Stai! De ce ai plecat ? ÅŸi micuÅ£a începe a plânge cu lacrimi cristaline , dar dintr-o datî se opreÅŸte . Mamă, ÅŸi eu te iubesc , apoi pleacă înspre casa bunicilor.
Ajunsă acolo, doreşte să vorbească , însa bunica era de negăsit ,dar ştia un loc în care bunicuţa tricota de fiecare dată , în camera ei.
În clipa aceea , uşa s-a deschis încetişor , şi cu paşi ezitanţi , fetiţa cu o rochie albastră a pătruns în camera luminată de razele soarelui la asfinţit. Rotindu-şi privirea prin încăpere , dădu de bunicuţa cu părul alb şi pe chip i se întipări un zâmbet larg şi fericit . Alergă spre ea şi o imbrăţişă , cu lacrimi în ochi .

O compunere foarte frumoasa scrisa de Andra Cosmina.