Compuneri

Trecerea timpului

de Nitoiu

nu vreau sa-mi stric timpul cu timpul
e simplu si sigur e singur, nisipul
se scurge nesigur dar sigur, desigur
trecator ca tripul cand anotimpu-i schimba chipul
si arde sperante ca e nepasator
intr-o lume trecatoare ramane calator
suflete pline de speranta, de viata, nu gheata
dis-de-dimineata se ineaca-n ceata
un fum de vremuri facut de timp de ce tremuri
cand secundele trec crezand ca n-ai pe nimeni alaturi
un fum de tigara si-o clepsidra amara
ce te face sa uiti de tot ce te inconjoara
o apa inghetata, turturi stau sa cada
ce mai arta dar tie dor de ce era odata
ca tu nu esti rece esti doar un om ce trece
pe langa multi ce vor sa plece, nu te vor intelege

tu tragi de bucurii in timp ce ei trag concluzii
ca tu te pierzi in poezii si ei se pierd in iluzii
cand tu da-i de stire, ei au din gura-n nestire
ii tratezi cu-o rece privire si ei cu uimire
te-ai intrebat vreodata cine esti, ce vrei, ce simti?
de ce te uiti in oglinda si singur te minti
sa speri, sa strigi, sa stai slabit
subtil, mintit, sa te trezesti subit
sa lupti, sa-nfrunti, sa simti ca poti sa muti munti
sa-nduri, s-astepti, s-asculti, sa uiti!
ca nu ai timp de pierdut nici macar cand stai pierdut
cat timp a trecut de la ultimul inceput?
ultimul lucru ce te-a ranit si-a durut?
dupa ceva placut nu-i asa c-a trecut?
cum vei trece si tu, cum vom trece si noi
cum va trece si el, cum vor trece si ploi