Compuneri

Un singur vis aveam odată
Să nu mai mor niciodată.
Naiv fiind de felul meu
Credeam c-o să trăiesc mereu.

La zece ani m-am deÅŸteptat,
Iar visul meu s-a spulberat.
Dorinţa de-a trăi mereu
Sa rătăcit pe traseu.

Viaţa-i lucrul cel mai de preţ
Şi nu poate fi tratată cu dispreţ.
Poate doar când te îmbeţi,
Poţi crede că ai nouă vieţi.

Daca-ş trăi cum aş dori,
Sensul vieţii acelaşi n-ar mai fi.
În bogăţie şi-n putere,
Aş fi dispus să trăiesc-n tăcere.

Suntem născuti să dominăm
Pe planeta ce-o abandonăm
Atunci când fiinţa ne este luată
De-o forţă imaculată.

Aşadar trăiţi cât vreţi,
Luptaţi şi treceţi peste dimineţi.
Căci sensul fiinţei este unul,
Să trăieşti ca nebunul.
by.Bell.a