Compuneri

Compunere – Ramas bun, doamna invatatoare

Este inceputul lunilor de vara. Pe izvoarele care spun povesti se afla nuferii ca niste potire plutitoare. Floarea isi deschide paharul plin de miresme imbietoare,in ploaia de lumina. Livezile se scalda in aur,iar fluturii lucitori gatesc blana cea de smarald a pamantului. Vara a pictat deja cu un verde pur toata padurea.
Nu peste mult timp,va veni vacanta cea mult asteptata de copii. Vom iesi afara si ne vom bucura de vantul care adie potolit si de aerul imbibat in caldura. Insa de data asta,nu vom fi chiar asa de bucurosi. Ne vom lua ,,Ramas bun! ” de la doamna invatatoare. Insa nu unul obisnuit,vesel,ci unul plin de tristete si mahnire. Asta dovedeste a fi o parere de rau,deoarece va fi o despartire mai lunga si mai anevoioasa de doamna invatatoare. Vom trece in clasa a cincea.

O clasa in care dumneaei nu ne va mai educa cu glasul ei cristalin,calm si limpede,cu simtul umorului pe care il are si cu iubirea fata de noi. Insa,sunt sigura ca si in urmatoarele generatii pe care ea le va invata si educa,ea ne va tine minte si ne va iubi,indiferent de moment. Vara aceasta,gandacii pudrati cu aur,fluturii si celelalte fiinte fragede vor fi foarte triste de aceasta despartire.
Insa poti opri vantul,apa sau altceva? NU,nu poti.Asa,nici timpul. Chiar daca ai mai vrea sa mai petreci cativa ani cu doamna pe care o iubesti,acesta dorinta este imposibil de indeplinit. Si asta este foarte trist!
Indiferent daca ma despart sau nu de doamna invatatoare,o voi pastra in inima mea,ca pe o stea,ca pe o pasare maiastra,sau chiar ca pe ceva nemaivazut de minunat pe lumea asta.
RAMAS BUN,DOAMNA INVATATOARE!

Compunere trimisa de Adriana Corboi.