Compuneri

Iarna
O zi de iarna.Totul pare o intindere tacuta si alba. Aerul geros plimbat de adierea lina a unor crengi uscative de fag , hornurile caselor prin care ies forme de neinteles,ce infatiseaza aburul cald  si aromat  al mancarurilor,drumurile par niste oglinzi poleite de soare stralucitor.Dar deodata,incep sa cada din inaltul vazduhului,flori albe  de zapada .Viscolul puternic isi face  aparitia  rascolind nametii din calea sa,si imprastiind fulgii de nea pe fata neagra a pamantului.Singurul care rezista in fata acestora,este bradul cu podoaba sa vesnic verde, care priveste mandru de pe crestele inalte ale muntilor . Este inconjurat de vietuitoare iernatice ,care ii impartasesc soarta:in departare,prin ceata groasa, se zareste neclar o faptura careia nu prea ii place sa ii fie incalcat teritoriul.Imediat,scoase un zbieret inspaimantator ,ce raspandea in sufletele bietelor animale, groaza si neliniste.Doua licariri scanteietoare se apropie incet de locul lor.
Insa,bradul,binevoitor,le ascunde in cetina sa,iar fiara de lup,se indeparta furios,fara nici un folos.Animalele ii multumira copacului pentru ascunzatoarea oferita,si ii spuse ca probabil,pentru bunatatea sa,este singurul copac,caruia nu i se fura haina sa cea verde,drept rasplata pentru ceea ce face.

O compunere frumoasa trimisa de Fieraru Simona.