Compuneri

Bogatia  cetatii verzi

La marginea padurii  stand se aud pasarile cantand si fosnetul frunzelor.Asa aud toti,dar eu aud dincolo de cantece si fosnete dandu-mi seama ca acestea sunt gandurile padurii.
Inaintand in cetatea verde, vad o raza mai nazdravana care trece prin haina cea groasa si verde a padurii  ,care la capatul ei  se afla o comoara.
Mergand dupa sageata luminoasa  pentru a dezvalui averea padurii,ma intalnesc cu pazitorii ei.
Prima incercare  a fost cu sireata vulpe.Intrebandu-ma :
-De ce  ai intrat straine, in cetatea vietuitoarelor si cu ce scop?
-Am intrat aici pentru a descoperi  locul razei nazdravane.
-Pentru a trece  de mine trebuie sa-mi raspunzi la o simpla intrebare :De ce merge orbul noaptea cu lanterna?
Stand si dandu-mi seama ca orbul n-are nevoie de lanterna noaptea  ca sa vada,ci are nevoie ca sa-l vada altii pe el ,ii  raspund.
-Orbul merge cu lanterna noaptea ca sa-l vada altii pe el.
-Ai fost singurul om care a trecut de intrebarea mea.
Luandu-mi la revedere  imi continui aventura.In drum mi se iveste  Mos Martin,care si acesta  ma pune la o incercare si mai grea :
-Pui de om,ca sa treci de mine trebuie  sa ma infrunti la doborarea copacilor.Fiecare va avea un copac de doborat .
-Bine.
Ursul i-si scoate copacul din radacini  pe cand eu nici macar nu l-am clintit,gandindu-ma ii spun ursului :
-Ursule pe ala  poti sa-l dobori dar pe acesta nu poti,nici macar sa-l clintesti.
La care ursul infuriat spune:
-Hai sa facem schimb de copaci.
Zis si facut.Eu  am putut  usor  sa dobor arborele ,pe cand ursul se chinuia sa-l doboare.
Ursul vazand cat sunt de puternic imi da voie sa trec .
Luandu-mi iar drumul la picior,mergand,mergand,mergand  ma apropii de bogatie dar inainte  de a ajunge  ma intalnesc cu lupul.Care si acesta  ma incearca spunand:
-La ce-ai venit aici.Ca sa furi bogatiile mamei naturi?!
-Nu ,ci am venit dupa aceasta raza.
-Mmhh,fie ca tine,dar trebuie sa treci  de provocarea mea .Vezi iepurii aceia ,care prinde primul iepurele castiga.
-Am trait s-o  fac si pe asta.
Insa eu aveam ceva de ale gurii in buzunar(un morcov si doua foite de varza).Ii spun lupului sa pornim.
Lupul o lua la goana dupa iepurasi, dar eu fiind calm  ma duc cu  morcovul in mana spre un iepuras,el topaind inspre mine ca sa manance,iar  eu il prind.
Lupul zapacit cand vede iepurasul in mana mea  ramane ingandurat ,dar totusi  imi da voie sa trec.Facand doi  pasi trec de niste tufisuri inalte si tepoase,care dincolo era  “raiul” :totul verde,plin de viata  traiau intr-o armonie deosebita .
Acum  am inteles ca bogatia nu  e un cufar cu aur ,ci e  un cufar cu bogatia sufleteasca.

Compunere trimisa de  Acatrinei Ana Mihaela.