Compuneri

Toamna si-a pus amprenta pe intreaga tara dandu-le frunzelor culoare pentru a forma un covor multicolor. Doar soarele care, candva era imbujorat, acum sta trist pe cer, privind cum pleaca pasarelele si cum se dizolva cantecul lor.
Ma uit me geamul lovit de lacrimi uimita de schimbarile radicale  , dar cel mai rau imi pare de pasarelele care mereu imi indemna zambetul sa apara pe buze, iar acum, nepasatoare, pleaca fara nici o grija , lasandu-si cuiburile.  Parca si natura plange, plange pentru ca va ramane singura, lipsite de orice nota muzicala.
Unele animale se pregatesc si ele sa hiberneze, caci nu vor rezista fara cantecul acelor mici vietati sau a frigului ce va urma, dar unele isi pregatesc provizii, caci vor urma momente grele.
Oamenii culeg toate roadele din copaci, in special vecinii mei. Trec pe la ei si vad ca toti din acea ograda sunt fericiti, in afara de o para micuta, care sta intr-un copac, si plange:
-De ce esti suparata?intreb eu.
-Pentru ca sunt prea mica si urata , si nimeni nu ma vrea…
-Cum sa nu? Fiecare are rostul lui in viata, chiar acum te voi lua si te voi pune intr-o ladita, alaturi de semenele tale!
Dupa ce am pus-o, para imi multumi frumos, nerabdatoare sa fie transportata in beci, caci vrea si  ea sa aiba un rol important.
Toamna are partile ei pozitive si partile ei negative, ca fiecare anotimp, insa ea ma atrage in mod special deoarece , la venirea ei, toate vietatile si plantele o primesc cu dragoste, supunandu-se tuturor poruncilor ei .

Compunere trimisa de Pricop Ana.